Istoric

    La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Ghergheasa făcea parte din plasa Râmnicul de Jos a județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Ghergheasa Nouă și Ghergheasa Veche (primul fiind reședința), având în total 1006 locuitori. În comună funcționau o școală de băieți înființată în 1879, cu 60 de elevi, și o biserică ortodoxă zidită în 1827 de locuitori.[6] Celălalt sat actual al comunei, Sălcioara, constituia o comună de sine stătătoare în aceeași plasă, având o populație de 814 locuitori. Comuna Sălcioara avea o biserică zidită la 1864 de clucerul Costache Niculescu-Câță și o școală mixtă cu 53 de elevi, fondată în 1886. În 1925, comunele avea aceeași configurație, fiind incluse în plasa Boldu a aceluiași județ; comuna Ghergheasa avea 1568 de locuitori, iar Sălcioara — 1063. Comuna Sălcioara a fost temporar unificată cu comuna Ghergheasa în 1931, sub denumirea de Neculai Iorga. Ele s-au separat însă din nou ulterior.
    În 1950, comunele au fost incluse în raionul Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952), din regiunea Ploiești. În 1968, județele au fost reînființate, satele Ghergheasa Nouă și Ghergheasa Veche au fost unite, iar comuna Sălcioara a fost desființată și inclusă în comuna Ghergheasa, aceasta fiind arondată județului Buzău.
Monumente istorice
    Singurul obiectiv din comuna Ghergheasa inclus în lista monumentelor istorice din județul Buzău este situl arheologic de interes local de la Sălcioara. Acesta cuprinde, în zona „Trei Movile” o așezare neolitică târzie și una eneolitică, ambele din mileniul al V-lea î.e.n.; o așezare din perioada Halstatt (secolele al XII-lea–al V-lea î.e.n.), vestigii din epoca migrațiilor (cultura Cerneahov, secolele al III-lea–al IV-lea e.n.) și o așezare medievală din secolele al XVI-lea–al XVIII-lea. La punctul „Movila Nebunului”, același sit cuprinde o așezare eneolitică din mileniile al VI-lea–al V-lea și o așezare medievală timpurie aparținând culturii Dridu, din secolul al XI-lea.